Dispareunia este tulburarea sexuala dureroasa ce apare in faza excitatiei, la penetrare sau dupa contact. Aceasta poate avea cauze organice, psihice sau ambele. Localizarea durerii este fie vaginala (la intrare sau profunda) fie abdominala.
Prima optiune pentru o femeie care are contacte sexuale dureroase este o vizita la medic pentru evaluarea posibilei prezente a unei cauze organice. Acestea ar putea fi malformatii, pozitionare defectuoasa a uterului, cicatrice postpartum, micoze recidivante sau netratate corespunzator, herpesul genital, sau alte boli cu transmitere sexuala, procese patologice cu localizare uterina, ovariana, tubara, conditii medicale ce provoaca o scadere a lubrifierii vaginale (deficite hormonale, menopauza, post-radioterapie, post-chirurgicale), procese patologice cu localizare abdominala (tumori intestinale, apendicita, etc.).
Cauzele psihice sunt inhibitia dorintei sau adversitatea fata de sex traduse la nivel fizic printr-o durere cat se poate de reala. Acestea isi au radacinile in variate temeri, complexe sau angoase cum ar fi teama de necunoscut, de penetrare, de durere, de boala, teama de autoabandon, de sarcina, imagine negativa fata de sine, vinovatie, rusine.
Deseori, in aceasta situatie, dispareunia este asociata cu vaginismul (contractura reflexa a vaginului ce impiedica penetrarea), cu deficitul de lubrifiere al vaginului sau cu anorgasmia. Uneori dinamica sexuala a cuplului poate fi responsabila de aceasta tulburare. Altfel spus: graba strica treaba.
Sentimentele enumerate mai sus sunt adeseori inconstiente, dar se intampla ca femeia sa poata mentiona un eveniment neplacut din istoria ei sau a unei persoane apropiate care le-ar putea provoca.
Prezenta lor exacerbata ocupa in psihicul femeii mare parte din teritoriul care ar trebui alocat constientizarii nevoilor proprii emotionale si sexuale. Cu alte cuvinte, toate aceste angoase preiau controlul in momentul relationarii sexuale, facand-o aproape imposibila.
Dispareunia de cauza organica, prin tratamentul instituit de medicul specialist va fi rezolvata in masura in care acest lucru este posibil. S-au intalnit cazuri de dispareunie psihogena sechelara dupa vindecarea pacientei manifestata tocmai din teama fata de persistenta durerii.
Terapia pe care o propune psihologul sau sexologul, e graduala si urmareste intr-o prima faza constientizarea de catre femeie a cauzelor, dar si aducerea in atentie a nevoilor emotionale si sexuale actuale; pregatirea senzoriala, afectiva si descoperirea propriului erotism.
Urmeaza evaluarea vietii sexuale cu scopul descoperirii “punctelor slabe” si al diversificarii ei. Terapia comportamentala consta intr-o suma de exercitii pe care pacienta le face acasa singura si cu partenerul sau.
Iata o exemplificare a acestor exercitii: exercitiile de facut singura constau in studiul anatomiei propriilor organe sexuale (pentru autocunoastere, familiarizare si constientizare), exercitii de fortificare a musculaturii perineale si autosatisfacere.
Acestea se executa in conditii de relaxare si constau in contractia perineului ca atunci cand trebuie retinuta urina, cu introducerea unui deget in vagin pentru a simti puterea contractiei si progresele facute. Exercitiile pot fi privite cu indoiala si jena fata de sine dar tocmai aceste sentimente trebuie depasite. Pacienta invata sa accepte si sa se bucure de senzatiile placute pe care i le da practicarea lor.
Cu ajutorul partenerului pacienta va experimenta apropieri calde si tandre, mangaieri ale intregului trup fara interes sexual. Celor doi li se recomanda o perioada de abstinenta sexuala, pentru ca intre timp pacienta sa faca achizitiile mentale necesare. Se trece la ceea ce se poate numi
