Eu zic ca ne imbatam cu apa rece. Mitul femeii independente are, cu cateva exceptii, valabilitate limitata. La un moment dat este distractiv sa fii singura: te poti duce la petreceri fara sa dai socoteala cuiva, te poti intinde la sedinte prelungite de shopping si nu trebuie sa-ti imparti perna cu nimeni.
In aceasta etapa singuratatea devine sinonima cu independenta si nu se mai umfla nimeni in pene asemeni tie, femeia care nu are nevoie de umarul niciunui barbat pentru a fi sustinuta. Recunosc ca la 20 de ani e chiar distractiv sa savurezi libertatea picatura cu picatura.
Ca la 30 de ani?
Ce se intampla oare cu libertatea trambitata, la 30 de ani? E simplu: la varsta asta deja incepi sa iti pui intrebari. De ce tu nu poti flirta cu nimeni? Esti chiar atat de urata incat nimanui nu i se aprind calcaiele? Ce au celelalte si nu ai tu? Iata ca dintr-o data libertatea isi arata coltii si ia o turnura dramatica: singuratatea. Si dintr-o data, singuratatea nu mai e atata de fun, ci devine chiar scary. Brusc nu-ti mai doresti sedinte lungi de shopping, ci doar sa ai cu cine imparti patul imens si perna ta pufoasa. Iar el nu apare. Eticheta de “fata batrana” te ameninta mental.
Si atunci ajungi nostalgic sa te intrebi: When did it stop being fun and start being scary?
